Infracțiunea de conducere fără permis (art. 335 C. pen.) este una dintre cele mai des întâlnite fapte penale comise în contextul traficului rutier. Având în vedere diversitatea modalităților de săvârșire și impactul acestora asupra siguranței rutiere, prezentul articol își propune să analizeze structura normei și interpretările juridice relevante care îi definesc aplicarea.
Art. 335 – Conducerea unui vehicul fără permis de conducere
Infracțiunea de conducere fără permis este o infracțiune cu conținuturi alternative, ceea ce înseamnă că, dacă se realizează două sau mai multe dintre acțiunile incriminate în alin. (1)–(3), nu se va putea reține unitatea naturală colectivă, ci un concurs de infracțiuni. Totuși, în cazul alin. (2), comiterea în aceeași împrejurare a mai multor modalități alternative prevăzute exclusiv de acest alineat (de pildă, atunci când o persoană conduce pe drumurile publice având exercitarea dreptului de a conduce suspendată și un vehicul necorespunzător categoriei) conduce la reținerea unei singure infracțiuni.
Fapta se comite exclusiv printr-o acțiune, iar întrucât este o infracțiune urmărită din oficiu, sarcina administrării probelor privind acțiunea de conducere revine organelor de urmărire penală.
Alin. (1)
„Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Astfel, trebuie avut în vedere că fapta de conducere trebuie realizată pe drumurile publice, indiferent de distanța parcursă. De asemenea, actul conducerii nu presupune în mod necesar funcționarea motorului vehiculului. Spre exemplu, este considerat conducător auto și cel care manevrează un vehicul tractat sau aflat în deplasare prin inerție pe o pantă descendentă, atunci când acționează sistemele de direcție, frânare ori semnalizare.
În doctrină s-a subliniat faptul că nu este tipică fapta dacă expirase durata de valabilitate a permisului, fără a fi suspendat sau anulat dreptul de a conduce sau atunci când conducătorul auto a promovat examenul de conducere, însă acțiunea este realizată înainte de emiterea permisului;
Deopotrivă fapta nu este tipică dacă acțiunea de conducere nu a vizat un vehicul prevăzut de norma de incriminare, ori dacă persoana oprită în trafic avea dreptul de a conduce autovehiculul/ tramvaiul/ tractorul agricol ori forestier, însă din diverse motive nu are asupra sa permisul de conducere (totuși, aceasta va constitui contravenție prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, atunci când autorul avea permis de conducere, care însă din orice motive nu se afla asupra sa).
Autorul faptei de conducere poate fi doar de o persoană fizică, iar coautoratul nu este posibil; dacă acestia conduc pe rând, fiecare săvârșește o infracțiune distinctă.
Alin. (2)
,,Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Aplicarea sancțiunilor administrative precum retragerea, anularea ori suspendarea permisului necesită îndeplinirea unor formalități esențiale, menite să garanteze că persoana vizată ia cunoștință de situația sa juridică. Prin urmare, atât în practică cât și în doctrină s-a subliniat faptul că nefinalizarea acestor formalități sau neaducerea la cunoștință a măsurilor dispuse față de persoana în cauză poate echivala cu necunoașterea, de către făptuitor, a unei împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Tocmai în considerarea acestei realități în practică instanțele judecătorești au dispus achitarea inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., în situația în care nu au fost respectate dispozițiile legale privind comunicarea în scris a anularii permisului de conducere, în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea măsurii.
Un alt exemplu în care s-a reținut că “lipsește vinovăția specifică infracțiunii incriminate de art. 86 alin. (1) din O.U.G. NR. 195/2002 republicată, în situația în care inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism posedând permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare care au aplicat pe acesta fotografia inculpatului, însă au menționat în mod greșit un alt nume apropiat celui al inculpatului și datele de identificare ale altei persoane, aspecte pe care acuzatul nu le-a sesizat.”
Totuși, prin Decizia nr. 27/HP/2021 instanța supremă a apreciat că poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. persoana care, după pronunțarea hotărârii definitive de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. (conducere sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive) și până la anularea permisului de conducere dispusă de către șeful poliției, conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Alin. (3)
,,Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.’’
În literatura de specialitate s-a arătat că încredințarea înseamnă remiterea sau predarea unui vehicul aspect ce se poate realiza fie oral, în scris sau prin gesturi explicite, de către proprietarul vehiculului sau de către un posesor/ detentor de bună-credință, ori de un detentor de rea-credință.
Într-o opinie majoritară din doctrină nu prezintă importanță pentru reținerea tipicității faptei dacă, ulterior încredințării, vehiculul este condus sau nu pe drumurile publice de cel căruia i-a fost încredințat sau de o altă persoană, infracțiunea prevăzută la alin. (3) consumându-se în momentul încredințării.
În această situație, este necesar ca persoana care încredințează vehiculul să știe că titularul nu deține un permis valabil, fie că permisul este necorespunzător, fie că dreptul de a conduce i-a fost retras, anulat, suspendat, ori nu este recunoscut pentru conducerea autovehiculelor în România, sau că se afla sub influența alcoolului ori a substanțelor psihoactive.
Fapta este tipică și în situația în care persoana care a încredințat vehiculul, deși nu știa inițial că cel aflat la volan nu deține permis de conducere, află acest aspect în timp ce conducerea nelegală este în curs și, cu toate acestea, nu ia nicio măsură pentru a opri continuarea faptei.
Sintagma „sub influența alcoolului” folosită de legiuitor în art. 335 alin. (3) teza finală face trimitere la infracțiunea prevăzută de art. 336 C. pen., respectiv la condiția ca îmbibația alcoolică a conducătorului auto să depășească 0,8 g/l alcool pur în sânge.
Subiectul activ al infracțiunii poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică. Totodată, este admisibil coautoratul, în situația în care atribuția de a încredința vehiculul aparține mai multor persoane ce exercită concomitent dreptul de dispoziție asupra vehiculului.
Cu toate acestea, persoana care încredințează un vehicul unei alte persoane ce nu deține permis sau cu permisul de conducere necorespunzător, suspendat, anulat ori retras nu i se poate imputa răspunderea pentru faptele prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 335 C. pen. în calitate de instigator sau complice. În consecință, chiar dacă a efectuat și acte de determinare a șoferului să conducă ulterior încredințării, aceasta răspunde penal exclusiv ca autor al faptei prevăzute la alin. (3) C. pen.
Cauze justificative: Starea de necesitate
Un aspect important analizat în doctrină și jurisprudență privește posibilitatea intervenirii stării de necesitate ca situație justificativă în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis. Spre exemplu, într-o cauză penală s-a constatat că toate condițiile prevăzute de art. 20 C. pen. erau îndeplinite în cazul unui inculpat care își transportase de urgență copilul la spital, acesta prezentând simptome grave ce puneau în pericol iminent viața și integritatea sa. Instanța a reținut caracterul imediat și inevitabil al pericolului, pe baza înscrisurilor medicale și a circumstanțelor concrete, apreciind că, raportat la particularitățile psihofizice și la implicarea emoțională intensă a părintelui, conducerea autoturismului reprezenta, în mod rezonabil pentru acesta, singurul mijloc de a înlătura pericolul.
Totodată, s-a constatat că acțiunea de salvare, deși realizată printr-o faptă prevăzută de legea penală, nu a generat urmări mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă minorul nu ar fi fost transportat imediat la spital, iar inculpatul nu se afla în situația unei persoane obligate să înfrunte pericolul. De asemenea, instanța a reținut că, deși în mod obiectiv ar fi existat și alte soluții (apelarea unui taxi, a unui prieten sau a serviciului de ambulanță), criteriul subiectiv, respectiv percepția inculpatului asupra gravității și urgenței situației, permite justificarea opțiunii sale imediate de a conduce.
Totuși, s-a stabilit că „nu se află în stare de necesitate persoana care, având permisul anulat, a condus autoturismul pe motiv că a fost nevoit să transporte la spital un prieten bolnav căruia i s-a făcut rău de la fumul de țigări din discotecă”.
Reglementarea prevăzută de art. 335 Cod penal reprezintă un mecanism juridic complex, menit să garanteze că accesul pe drumurile publice este rezervat exclusiv persoanelor care dețin dreptul legal de a conduce. Așa cum reiese din analiza alineatelor sale, legea penală sancționează nu doar conduita celui care urcă nelegal la volan, ci și responsabilitatea celui care facilitează acest act prin încredințarea vehiculului. Practica arată că legea trebuie să fie strictă, dar și corectă în funcție de situație (cum este cazul stării de necesitate). Astfel, art. 336 C. pen. reușește să se adapteze realității din trafic pentru a proteja ceea ce contează cel mai mult: siguranța și viața tuturor.
Recomandarea noastră
Echipa noastră oferă asistență juridică persoanelor cercetate pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Analizăm dosarul, verificăm legalitatea probelor și vă reprezentăm în fața organelor judiciare pentru protejarea drepturilor dumneavoastră. Pentru programări, ne puteți contacta la office@coste-ioanid.ro sau la numerele de telefon afișate pe site.