Angajarea în raporturi juridice, mai ales de o valoare patrimonială însemnată, poate pe bună dreptate să trezească semne de reticență cu privire la riscurile asumate. Poate una dintre cele mai frecvent adresate întrebări este: ce fac dacă debitorul meu nu mai poate să își execute obligația, care suntprerogativele de care dispun?
Pentru a răspunde acestei preocupări legitime prezentul articol își propune să prezinte importanța în a face distincția între diferitele tipuri de garanții menite să protejeze interesele creditorilor și să sporească șansele de recuperare a crențelor. Cu precădere ne vom opri asupra diferențelor de substanță dintre o creanță chirografară și o creanță garantată, mai ales prin prisma gradului de protecție acordat de lege în cazul fiecăreia.
- Ce este o creanță?
Succint, ținem să menționăm că, prin definiție, „dreptul de creanță” reprezintă dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ al raportului juridic (creditorul) îi poate solicita subiectului pasiv (debitorului) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
În cadrul raportului obligațional în care se naște, dreptul de creanță are deci rolul de a conferi titularului său posibilitatea de a obține executarea prestației datorate, fie voluntar, fie silit (prin constrângere).
Noțiunea de „garanție” se referă la drepturile și acțiunile prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanță, iar în funcție de aceste mijloace juridice, generale sau speciale, după caz, sistemul legal românesc împarte creanțele în:
- creanțe chirografare ( adică acele garanții comune);
- creanțe garantate (aici intră garanțiile personale, reale și privilegiile).
- Noțiunea de creanță chirografară
Conform art. 2324 alin. (1) Cod civil: „Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi.”
Altfel fiind spus, întregul patrimoniu al debitorului, privit ca o universalitate juridică, face obiectul garanției chirografare. Împărțeala în mase patrimoniale nu afectează acest caracter general pentru că aici nu sunt privite bunurile în individualitatea lor, ci luate ca o sumă.
Prin urmare, fluctuațiile ulterioare ale patrimoniului vizat nu afectează regimul garanțiilor comune.
Dobândirea de noi bunuri, precum și înstrăinarea celor existente rămân posibile. În aceeași măsură, debitorul poate contracta noi obligații față de alte persoane. Explicația constă în faptul că acesta nu este deposedat de bunurile sale și poate continua să dispună de ele ca un bun proprietar. Totodată, garanția comună nu conferă creditorilor nici drept de urmărire și nici drept de preferință. Aici toți creditorii chirografari se află pe o poziție de egalitate juridică și se vor îndestula proporțional din patrimoniul debitorului, în vederea satisfacerii creanțelor lor.
- Noțiunea de creanță garantată
De cealaltă parte se situează creanțele garantate de a căror esență este setul suplimentar de prerogative aflate la îndemână pentru a obține executarea obligației.
Și aici există o clasificare importantă, fiind mai multe tipuri de garanții.
- Garanțiile personale – reprezintă angajamentul unei alte persoane de a realiza creanța debitorului (g. fideiusiunea, scrisoarea de garanție, scrisoarea de confort).
- Garanțiile reale – drepturi reale asupra unor bunuri mobile sau imobile, afectate garantării unei obligații ( g. ipoteca, gajul, dreptul de retenție).
- Privilegiile – cauze legale de preferință acordate unor creditori în considerarea calității creanțelor lor (g. creanțe rezultând din împrumuturi acordate de stat, cheltuieli de înmormântare a debitorului, creanțe rezultând din obligația legală de întreținere ș.a.).
Spre deosebire de ipoteza anterior relatată, în cazul creanțelor garantate dreptul poate purta asupra unor bunuri individual determinate, ceea ce înseamnă că fluctuațiile patrimoniului influențează creditorii. Debitorul nu mai este deci atât de „liber”.
De asemenea, cu anumite excepții, ele conferă drepturi de urmărire și de preferință, iar în virtutea acestora un creditor va putea urmări și valorifica bunul grevat chiar și în situația în care acesta a ajuns să fie înstrăinat (e.g. creditorul ipotecar) și își va putea realiza cu prioritate creanța, înaintea creditorilor chirografari (e.g. creditorii ipotecari își realizează creanța cu prioritate și în funcție de rangul existent între ei).
Explicația subzistă și în faptul că debitorul poate fi deposedat de bunul respectiv, în anumite situații.
- Creanțele garantate vs. creanțele chirografare – pentru ce este importantă distincția?
Miza care există între cele două categorii de creditori o reprezintă posibilitatea reală, nu doar teoretică, de satisfacere a creanței nerealizate sau neîndestulate. Deși Codul civil și legile conexe vorbesc despre faptul că toți creditorii au partea lor din patrimoniul debitorului, în realitate, situația creditorilor chirografari este riscantă. În multe cazuri, ordinea de prioritate îi poate aduce în situația de a recupera fie o sumă infimă din valoarea creanței pe care o dețin, fie chiar deloc.
Poate cel mai edificator exemplu este situația creditorilor chirografari ai societăților aflate în faliment, în cadrul procedurii insolvenței.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență vorbește despre situația lor în art. 161 și următoarele.
Practic, ceea ce legea ne spune este că acele creanțe garantate se achită creditorilor cu preferință din contravaloarea bunurilor constituite în garanție, iar pentru restul rămas neacoperit, până la concurența valorii nominale a creanței, aceștia se vor înscrie pe tabelul de creanțe ca simpli creditori chirografari.
Tot aici se menționează că întotdeauna titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după satisfacerea creditorilor din categoria ierarhic superioară. Se prevede o ordine inclusiv în plata creanțelor chirografare.
În plus, sumele de distribuit între creditorii din acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă
Cum creditorii chirografari se află la finalul listei, dezavantajele pentru ei sunt destul de conturate, după cum se poate observa.
În concluzie, distincția dintre creanțele chirografare și cele garantate este esențială pentru a înțelege mecanismele prin care creditorii își pot valorifica drepturile. În timp ce creditorii garantați beneficiază de drepturi suplimentare, precum dreptul de preferință și de urmărire asupra unor bunuri determinate, creditorii chirografari se bazează exclusiv pe garanția comună a patrimoniului debitorului. Din acest motiv, poziția lor este ușor incertă în ceea ce privește șansele de așa-zis câștig, mai ales în situații precum procedura insolvenței.
5. Stiați că:
- garanția comună și garanția specială nu se exclud reciproc?
- un creditor chirografar a cărui creanță s-a născut în legatură cu una din masele patrimoniale va putea urmări restul bunurilor debitorului numai dacă nu a reușit să-și îndestuleze complet creanța din respectiva masă?
- privilegiile nu conferă creditorului un drept de urmărire a bunului?
- un creditor chirografar nu poate urmări doar un bun anume, așa cum ar face-o, de exemplu, un creditor ipotecar?
- printre mijloacele la care pot recurge creditorii se află: acțiunea în simulație, acțiunile directe, acțiunea oblică, acțiunea pauliană?
- garanția comună mai este denumită în doctrină și gaj general.
Recomandarea noastră
Echipa noastră de avocați vă oferă asistență juridică specializată în analiza și valorificarea creanțelor, indiferent dacă acestea sunt chirografare sau garantate. Vă consiliem cu privire la prioritatea de plată în procedurile de insolvență, negocierea cu ceilalți creditori și formularea cererilor de admitere a creanțelor în tabelul definitiv. Reprezentăm atât creditorii garantați în executarea garanțiilor reale, cât și creditorii chirografari în demersurile de recuperare a debitelor și de protejare a intereselor lor în cadrul adunării creditorilor. Pentru programări și consultanță specializată, ne puteți contacta la office@coste-ioanid.ro sau la numerele de telefon afișate pe site.