I. Testamentul scris de mână (testamentul olograf)
Codul civil definește testamentul (art. 1034) ca fiind: ,,actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viața”, cu respectarea formelor legale. Testamentul poate cuprinde:
- dispoziții patrimoniale – precum partajul, revocarea unor testamente anterioare, dezmoștenirea, numirea de executori testamentari sau instituirea de sarcini;
- dispoziții extrapatrimoniale – cum ar fi recunoașterea unui copil, dorințele privind înmormântarea ori donarea de organe.
II. Formele testamentului
În funcție de formalitățile cerute de lege, Codul civil distinge mai multe forme de testament, ordinare (obișnuite) – (art. 1040 C. civ.) – privilegiate (art. 1047 C. civ.) sau cu privire la sume de bani, valori ori titluri de valoare depuse la instituții specializate (art. 1049 C. civ.).
În cele ce urmează, ne vom limita la analiza testamentului olograf, care face parte din categoria testamentelor ordinare. Conform art. 1040 C. civ.: „testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic”.
Această formă este preferată în practică datorită simplității și costurilor reduse, însă ridică numeroase probleme legate de validitate.
III. Condiții de valabilitate ale testamentului olograf
Conform art. 1041 C. civ., testamentul olograf este valabil numai dacă este ,,scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului”.
Cerința are caracter imperativ și nu poate fi suplinită de atestarea unui avocat sau prin alte formalități similare, întrucât Codul civil, ca normă specială, prevalează asupra dispozițiilor generale ale Legii nr. 51/1995 care prevăd în mod general posibilitatea avocatului de a atesta acte juridice. În același sens, jurisprudența a statuat că forma olografă impune respectarea strictă a acestor condiții.
Așa cum s-a subliniat în doctrină, testamentul olograf este un exemplu excelent de act solemn, care nu este înscris autentic, solemnitatea rezidând în aceea că testatorul îşi exprimă în scris ultima voinţă, datează şi semnează personal actul.
În ceea ce privește condiția scrierii, aceasta trebuie realizată personal de către testator. În dreptul civil român nu se admite testamentul scris de alte persoane, prin mijloace mecanice (mașina de scris, calculator) – chiar dacă este ulterior semnat de testator în prezența martorilor – sau în sistem Braille (pentru nevăzători). Aceste condiții ajută la recunoașterea autenticității scrisului testatorului, care poate fi verificată ulterior prin intermediul unei expertize de specialitate (expertiză grafoscopică).
Suportul pe care este redactat testamentul olograf este indiferent, atâta timp cât poate păstra scrisul – acesta poate fi hârtie, carton, pânză, piatră etc. La fel, instrumentul de scris nu are relevanță (stilou, pix, pensulă, deget etc.), cu condiția ca textul să fie vizibil. Legiuitorul nu impune o limbă anume, fiind suficient ca aceasta să fie cunoscută de testator, pentru a asigura exprimarea conștientă a voinței sale. Dacă este scris pe mai multe foi, actul rămâne valabil numai dacă există o legătură materială sau intelectuală între acestea, care să dovedească existența unui singur act unitar al ultimei voințe.
Importanța acestei cerințe formale a fost confirmată și în jurisprudență, care a sancționat cu nulitatea absolută testamentele nescrise în întregime de mâna testatorului. Astfel, într-o cauză soluționată de instanțele române, s-a analizat valabilitatea unui testament olograf descoperit după decesul autorului, prin care întreaga avere era lăsată unei alte persoane decât moștenitorii legali. Aceștia au contestat actul, susținând că nu fusese scris personal de testator. În urma unei expertize grafoscopice, s-a stabilit că scrisul și semnătura nu aparțineau defunctului, motiv pentru care instanța a constatat nulitatea absolută a testamentului, în temeiul art. 1041 C. civ., reținând că lipsa scrierii și semnăturii proprii afectează însăși existența actului de ultimă voință.
Speța subliniază importanța caracterului personal și solemn al testamentului olograf, precum și rațiunea acestor condiții formale: garantarea autenticității ultimei voințe a testatorului și prevenirea falsificărilor ori a influențelor exterioare.
Orice modificare adusă unui testament olograf (numită codicil), trebuie să respecte aceleași cerințe de formă solemne: să fie scris, datat și semnat de testator, dar doar dacă schimbă efectiv dispozițiile testamentare. Corecturile minore sau greșelile gramaticale nu necesită semnătură, dar înlocuirea unui legatar sau alte modificări esențiale transformă actul într-un nou testament care trebuie formalizat corespunzător.
Data testamentului trebuie, de asemenea, manuscrisă de autor, nefiind valabilă datarea făcută de un terț sau imprimarea acesteia. Ea este importantă întrucât permite stabilirea faptului dacă la data întocmirii testamentului dispunătorul avea sau nu capacitatea de a testa. În al doilea rând, în cazul existenței unor testamente succesive cu dispoziții contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentului care va fi luat în considerare, testamentul mai recent revocând implicit testamentele anterioare.
În sfârșit, doar data falsă – cea care atestă intenția de fraudă – și cea care nu poate fi stabilită în mod cert prin niciun mijloc atrag nulitatea testamentului. Iar dacă data testamentului se dovedește a fi inexactă, dar nu se poate stabili cu suficientă precizie o anumită perioadă în care redactarea acestuia să poată fi situată, testamentul este nul. Data se prezumă a fi reală până la proba contrară.
Totuși, din această perspectivă, spre deosebire de scriere și semnătură, s-a ajuns la concluzia că data nu este în mod real un element de esență al testamentului olograf, motiv pentru care practica judiciară și doctrina au admis atenuarea rigorii sancțiunii nulității absolute, de regulă atrase de nerespectarea strictă a condițiilor de formă ale actului juridic.
Semnătura imprimă testamentului aprobarea personală și definitivă a voinței dispunătorului. Aplicarea unei ștampile sau a unei parafe nu echivalează cu o semnătură valabilă, iar lipsa acesteia nu poate fi suplinită prin alte elemente, fie ele interne sau externe testamentului. În mod obișnuit, semnătura trebuie să fie amplasată la finalul testamentului, dar poate fi regăsită și în alt loc, cu condiția să se poată stabili o legătură intelectuală și materială indivizibilă cu conținutul testamentului (de exemplu pe plicul în care este închis acesta).
În privința formei semnăturii, practica judiciară și doctrina au o poziție foarte suplă, astfel încât se admite că semnătura poate fi atât cea obișnuită testatorului, cât și una aparte, cuprinzând fie atât numele și prenumele, fie doar prenumele sau o poreclă, fie chiar inițialele numelui și prenumelui. În schimb, semnarea printr-o simplă cruce sau prin punerea amprentei digitale nu este valabilă. De asemenea, simpla enunțare a numelui testatorului în cuprinsul actului nu este suficientă pentru a îndeplini cerința formală a semnăturii. Este necesar ca ea să fie suficient de detașată de corpul textului pentru a marca aprobarea acestuia.
Formalitățile care intervin după decesul testatorului sunt reglementate de art. 1042 C. civ., care prevede că, înainte de a fi pus în executare, testamentul olograf trebuie prezentat notarului public pentru a fi vizat spre neschimbare.
IV. Avantaje și inconveniențe
Testamentul olograf prezintă o serie de avantaje: poate fi folosit de oricine știe să scrie; se poate face oricând și oriunde, fără ajutorul altei persoane (nu necesită prezența unui martor); nu necesită cheltuieli; asigură secretul deplin al dispozițiilor de ultimă voință; poate fi revocat ușor de testator prin distrugerea voluntară a înscrisului testamentar.
Din pricina simplității sale, testamentul olograf prezintă și unele inconveniente: poate fi ușor dosit sau distrus după moartea testatorului sau chiar în timpul vieții, dar fără știrea lui; nu asigură protecția voinței testatorului împotriva influențelor abuzive ale celor interesați; datorită simplității formalităților, poate fi mai ușor falsificat; dacă testatorul nu are cunoștințe juridice, testamentul poate cuprinde formulări neclare, confuze și chiar contradictorii, susceptibile de interpretări neconforme voinței reale a testatorului.
Cert este că, în practică, această formă de testament este foarte răspândită, deși unii contestă chiar și această afirmație. Numărul și diversitatea problemelor ridicate în fața instanțelor judecătorești în legătură cu aceste testamente demonstrează contrariul, iar frecvența disputelor legate de validitatea testamentelor olografe arată necesitatea unei atenții sporite la respectarea condițiilor de formă.
Recomandarea noastră
Echipa noastră de avocați oferă asistență juridică completă în materia succesiunilor și redactării testamentelor, inclusiv verificarea validității unui testament olograf sau contestarea acestuia în instanță. Pentru programări, ne puteți contacta la adresa de e-mail office@coste-ioanid.ro sau la numerele de telefon afișate pe site.