1. CE ESTE UN ORDIN DE PROTECȚIE?
Ordinul de protecție, fie provizoriu, fie emis de instanța de judecată, reprezintă o măsură legală de protecție instituită în scopul prevenirii și combaterii violenței domestice. Prin această măsură, autoritățile competente pot dispune, pentru o perioadă determinată, interdicții sau obligații în sarcina agresorului, menite să asigure siguranța, integritatea fizică și psihică, precum și libertatea persoanei aflate în pericol. Ordinul de protecție provizoriu se emite de către poliție în situații de urgență, având caracter temporar, în timp ce ordinul de protecție emis de instanță are o durată mai extinsă și se dispune în urma unei evaluări judiciare a probelor.
2. CRITERII PENTRU EMITEREA ORDINULUI DE PROTECȚIE
Atunci când se analizează posibilitatea emiterii unui ordin de protecție, un aspect central îl constituie criteriile care justifică luarea acestei măsuri. Fie că este vorba despre ordinul de protecție provizoriu sau despre cel emis de instanță, autoritățile trebuie să verifice îndeplinirea anumitor condiții esențiale.
În primul rând, procedura pornește de la o cerere formulată de persoana care se simte amenințată și consideră că viața, libertatea ori integritatea sa fizică sau psihică sunt puse în pericol. În al doilea rând, trebuie demonstrată existența unei situații reale de pericol, rezultată dintr-un comportament violent exercitat de către agresor.
De asemenea, este necesară dovedirea unei legături directe între fapta de violență și riscul concret în care se află victima. Totodată, orice măsură restrictivă dispusă împotriva agresorului trebuie să fie proporțională cu gravitatea situației și justificată de nevoia de a înlătura pericolul iminent.
3. CINE POATE CERE UN ORDIN DE PROTECȚIE?
Pentru a obține un ordin de protecție, persoana care îl solicită trebuie să dovedească faptul că este victima unui act de violență domestică. Conform legii, măsura poate fi cerută doar de către persoanele care se încadrează în categoria „membrilor de familie”, termen ce are un sens extins și include mai multe situații. Astfel, sunt considerați membri de familie:
a. ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b. soțul/soția sau fostul soț/fosta soție;
c. persoanele care au stabilit relații asemănătoare dintre soți (concubinii) sau persoanele care au stabilit relații asemănătoare dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d. tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului;
e. reprezentantul legal sau altă persoană în îngrijirea căreia se află persoana cu o boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
4. FORMELE VIOLENȚEI DOMESTICE
Violența domestică poate lua mai multe forme, printre care se numără:
• violența verbală;
• violența psihologică;
• violența fizică;
• violența sexuală;
• violența economică;
• violența socială;
• violența spirituală;
• violența cibernetică.
5. MĂSURI CE POT FI DISPUSE PRIN ORDINUL DE PROTECȚIE
Instanța, prin ordinul de protecție definitiv, poate impune o serie de măsuri (art. 38 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice) menite să asigure siguranța victimei și a familiei acesteia. Printre acestea se numără:
• evacuarea agresorului din locuința comună;
• cazarea sau plasarea victimei și a copiilor săi într-un centru specializat de asistență;
• obligarea agresorului să păstreze o distanță minimă față de victimă și membrii familiei;
• impunerea purtării unui dispozitiv de supraveghere de către agresor;
• interzicerea oricărui contact cu victima;
• obligarea agresorului să predea poliției armele deținute;
• alte măsuri considerate necesare pentru protecția victimei și restabilirea siguranței acesteia.
6. ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU
Emiterea ordinului de protecție provizoriu este atributul poliției. Atunci când autoritățile constată că există un pericol imediat pentru viața, libertatea sau integritatea fizică ori psihică a unei persoane – ca urmare a unui act de violență domestică – pot dispune această măsură temporară.
Ordinul de protecție provizoriu are o valabilitate de 5 zile și se emite în baza constatărilor efectuate de polițiști, fiind însoțit de formularul de evaluare a riscului și de alte dovezi strânse la fața locului.
După emitere, documentele sunt transmise parchetului competent, care analizează situația și decide confirmarea ordinului. În momentul în care procurorul confirmă măsura, acesta sesizează instanța de judecată din raza teritorială unde a fost emis ordinul.
Judecătoria soluționează cauza în regim de urgență și stabilește dacă se impune prelungirea protecției prin emiterea unui ordin de protecție pronunțat de instanță.
7. ORDINUL DE PROTECȚIE EMIS DE INSTANȚĂ
Ordinul de protecție propriu-zis este dispus de instanța de judecată, în urma analizării situației de fapt și a probelor existente. Procedura poate fi declanșată în două modalități:
• la sesizarea procurorului, în situația în care acesta a confirmat anterior ordinul de protecție provizoriu emis de poliție;
• la cererea directă a victimei violenței domestice, chiar și în lipsa unui ordin de protecție provizoriu.
Instanța abilitată să emită ordinul de protecție este cea de pe raza teritorială unde victima își are domiciliul sau reședința. Cererea pentru emiterea ordinului este scutită de taxa de timbru și se judecă cu caracter de urgență și cu precădere.
Soluționarea cererii trebuie să fie realizată în maximum 72 de ore, iar hotărârea instanței este executorie de îndată. În dispozitivul acesteia se include și mențiunea că nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Hotărârea prin care se emite ordinul de protecție poate fi atacată cu apel în termen de 3 zile: dacă hotărârea a fost pronunțată cu citarea părților, termenul se calculează de la pronunțare; dacă hotărârea a fost dată fără citarea lor, termenul se calculează de la comunicare.
8. CONCLUZII
Ordinul de protecție reprezintă un instrument esențial pentru protejarea victimelor violenței domestice, oferind măsuri rapide și eficiente împotriva agresorilor. În România, unde cazurile de violență domestică rămân o problemă semnificativă, existența acestei măsuri legale este vitală pentru siguranța persoanelor vulnerabile și pentru prevenirea escaladării abuzurilor. Capacitatea de a reacționa rapid și de a impune restricții agresorilor, face din ordinul de protecție un mecanism indispensabil în protecția drepturilor fundamentale și în sprijinul victimelor.
Recomandarea noastră
Echipa noastră de avocați, specializată în dreptul familiei și protecția persoanelor vulnerabile, oferă asistență juridică completă în obținerea și gestionarea ordinelor de protecție. Vă putem sprijini în analiza situației, redactarea cererilor necesare și reprezentarea în fața instanței de judecată. Cabinetul nostru oferă consultanță juridică de specialitate pentru a vă asigura că drepturile și siguranța dumneavoastră sunt protejate. Pentru programări, ne puteți contacta la adresa de e-mail office@coste-ioanid.ro sau la numerele de telefon afișate pe site.